„Şi nu ne duce pe noi în ispită” spunem noi, sau cel puţin ar fi trebuit să spunem, în fiecare seară … conştienţi, sau cel puţin ar fi trebuit să fim conştinenţi, de faptul că fără ispită nu se iveşte virtutea.
Se întâmplă în viaţă că mergem deasupra unei prăpastii pe un pod de lemn, precum cel din imagine, iar la mijloc de drum, se rupe o frânghie, a doua, a treia – rămâi în bătaia vântului deasupra prăpastiei, agăţat de singura frânghie rămasă.
TU ce faci?
Acum aici se stoarce rezumatul vieţii tale. Eşti un visător sau un realist? Un optimist sau pesimist? Mai eşti ateu sau devii credincios? Contează? De-a dreptul răspunsul îţi decide soarta. De-a drepul ăst răspuns toată viaţa îţi decide soarta, fie că ai mers vriodată pe un pod de lemn sau nu.
Rămas în bătaia vântului deasupra prăpastiei, agăţat de singura frânghie rămasă:
Un visător se va întrista că oamenii nu au aripi sau va aştepta salvatoarea pasăre măiastră sau mai nou va „sta în telefon, pc, televizor, distracţii, alcool” sau alte patimi grele accesibile, detaşându-se de provocările vieţii în nepăsare, până face POC şi cu asta îşi sfârşeşte rezumatul.
Un realist va calcula rapid că are 93,75% probabilitate că şi a patra frânghie nu va rezista şi 6,25 % probabilitate viceversă.
Un pesimist (fie el visător sau realist înverşunat) va da drumul imediat frânghiei de care atârnă că doar vezi realitatea e cruntă şi la ce bun să te mai oboseşti, totul a fost predestinat nu.
Un optimist, ştim noi, se va ţine strâns de şansa de a se salva de tocmai 6,25 % şi nu va exista pentru el nici urmă de gândire că ar putea face altceva decât SĂ LUPTE.
Un creştin prin definiţie nu poate fi decât un optimist convins, luptând pentru Viaţă nu ca un ateu mişcat de frica de moarte, ci ca un rob a Lui Hristos care va fi cercetat de Stăpân cum a chivernisit darul Vieţii care i-a fost încredinţat. Un creştin nu poate fi decât un optimist convins şi mai mult decât atât exclamând: Slavă Ţie Doamne, mulţumesc Ţie Preasfântă Treime că pentru multa bunatatea Ta şi pentru îndelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei şi NU M-AI LĂSAT FĂRĂ CALE DE ISBÂNDĂ. Cred Doamne, ajută necredinţei mele …
Articolul este scris de către un apropiat al unui suferind de cancer de gradul IV cu metastaze la oase pe tot corpul, căruia medicii jumătate de an în urmă i-au spus că nu mai are de trăit de cât maxim două luni şi totuşi din mila lui Dumnezeu, este încă printre noi. Iar acele 6,25% şanse de a supravieţui sunt tratamentele naturiste. În condiţiile în care firul logic pesimist realist îndeamnă să ne pregătim de finalul tragic, Conştiinţa insistă că a renunţa la luptă este inacceptabil. Or prin expresia „sunt realist” nu ascundem de fapt un pesimism convins sau chiar puţina credință?
Sfantul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXXIII Capitolul II
„ …, de-ar trebui să dai averile, trupul şi chiar sufletul, dă totul, afară de credinţă. Credinţa este cap şi rădăcină; dacă-ţi păstrezi credinţa, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândeşti iarăşi, cu mai multă strălucire.”
Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 5:
(1)După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
(2) Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
(3) În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
(4) Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
(5) Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
(6) Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
(7) Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
(8) Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
(9) Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
(10) Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
(11) El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
(12) Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
(13) Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
(14) După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
(15) Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 9
(1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
(2) Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 17
(19) Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
(20) Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 10
(30) Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
(31) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.
(32) De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
(33) Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
(34) Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
(35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
(36) Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
(37) Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Viaţa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință
“… Şi acum ascultă, o, împărate; aceasta ne este nouă făgăduinţa cea nemincinoasă a Lui, pe care în scurt o voi arăta ţie: Cel ce crede în Mine, lucrurile pe care Eu le fac şi acela le va face. Zis-a Diocleţian: „Şi care lucruri ziceţi voi, că sunt ale Lui?” Răspuns-a sfântul: „Pe orbi a-i lumina, pe cei stricaţi a-i curăţi, şchiopilor a le da umblare şi surzilor auzire; duhurile cele necurate a le izgoni, pe morţi a-i învia şi altele asemenea acestora. Acestea sunt lucrurile lui Hristos”
Sfantul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LXXXIII Capitolul I
„… Hristos S-a rugat cu stăruinţă, …, învăţîndu-ne să urmăm lui Dumnezeu, chiar cînd firea noastră ne trage în altă parte.”
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 26
(36) Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.
(37) Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.
(38) Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
(39) Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
(40) Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
(41) Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
(42) Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
(43) Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
(44) Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 22
(39) Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat.
(40) Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
(41) Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.
(42) Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.
(43) Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.
(44) Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
(45) Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare.
(46) Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.
„Din somn sculându-mă, mulţumescu-Ţi Ţie, Preasfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta şi pentru îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai facut iubire de oameni după obicei; şi în deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec şi să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca să mă învăţ cuvintele Tale, să înţeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt în mărturisirea inimii şi să laud preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Parascheva Gheorghe 